L-am intalnit undeva, pe net, intr-un moment de tristete si deznadejde.
Inima imi era sfasiata de durere, simteam ca trebuie sa ma razbun intr-un fel.
Uneori gandul razbunarii, poate sa iti aduca liniste in suflet, macar pentru un timp.
Imi ziceam mereu, pentru ce sa-mi pierd timpul pe net? De ce sa nu fac ceva folositor pentru mine si familia mea.Pana intr-o zi cand m-am saturat sa fiu doar eu cea responsabila, cea sfanta, pentru ce?
Desi foloseam de mult timp computerul si internetul, nu concepeam ca eu, femeie serioasa, cu atatea responsabilitati, sa fac ceea ce detestam la sotul meu, adica sa stau gura casca pe net, sa vorbesc cu oricine, mereu absent la tot ce se intampla in jur.
Purtata de sentimentul dulce al razbunarii, am inceput sa colind pe net, am inceput sa cunosc persoane si sa socializez.
Intr-o zi, apare el.
El, un om educat, cu mult bun simt, care are rabdare sa asculte, care nu cere nimic in schimbul rabdarii sale de fier.


Daca nu v-am plictisit inca, voi continua.

Chiar asteptam continuarea! Vrem ceva HOT!

Ha ha ... i-auzi ce vrea moderatorul.
Pai moderator nu vine de la " a modera " ?
Un moderator trebuie sa fie un mosnegut simpatic cu parul alb care sa spuna tuturor:
"Hai, hai ... lasati-o mai moale !"

Cel putin pe doi dintre voi nu i-am plictisit, e ok, voi continua.
Nu stiu daca pentru voi, povestea mea va fi destul de hot...pentru mine a fost destul de...hot

Deci...pe unde ramasesem...aha.
Netul incepuse sa-mi rapeasca tot timpul liber, ce pana atunci il foloseam muncind ca o gospodina cuminte si retrasa ce eram.Nu ma mai interesa nici daca cineva citeste pe fata mea o schimbare, sau poate ca imi facea bine ceea ce simteam.Orice repros sau jignire, orice neajuns se loveau de mine ca de un zid, nu mai aveau putere sa-mi schimonoseasca fata.
Nu putine au fost persoanele care m-au intrebat ce mi-am facut de arat asa bine, parca intineream de la o zi la alta.
De nenumarate ori m-am surprins zambind , chiar si pe strada, fara motiv, doar eu si gandurile mele care zburau departe...
Nu , nu erau semne de nebunie, era doar fericirea care imi cuprinsese sufletul, da, gasisem un pansament pentru ranile mele.
Zilele treceau, una mai frumoasa decat alta.
Uneori, era de ajuns sa ne gasim, sa ne spunem cateva cuvinte.Alteori simteam ca daca nu intru pe net, sa-l gasesc voi murii de inima rea.Intram, ca prin minune, era acolo, sau aparea imediat.Desii era la sute de kilometri departare, prezenta sa si vorbele sale faceau sa para ca e langa mine.
Imi spunea deseori, sa inchid ochii si sa visez tot ce imi doresc in acel moment, el este la picioarele mele si ma va trata ca pe o printesa.
Nu era nevoie sa stim prea multe unul despre celalalt, simteam amandoi ca ne cunosteam de cand lumea.Intre noi, din primul moment in care ne-am gasit, se stabilise o legatura inexplicabila, cel putin pentru mine.
(va urma)

Karmela, vrei sa ne coci, pe toate partile, stiu eu...
Arunci cate o graunta la gaina flamanda
Spune repede tot, nu te mai invarti in jurul miezului
Karmela...n-oi fi eu cel de care te-ai indragostit?

Geloaso, vrem ca sa aflam toata povestea.. moderez dar am implinit ieri 19 ani ) Chiar asa de batranel sunt?

Da sa treaca

Da... sa fi convinsa de asta.
Am mai auzit replica asta : "Am sa te tratez ca pe o printesa, manca-ti-as !"
Sigur ca sotul tau habar nu are ca tu l-ai intalnit pe Fat Frumos ( cu palosul foarte gros) si crede ca inca mai sunteti casatoriti si ca totul merge super OK.
Povestea mea ai citit-o ?
Tot pe messenger a inceput , s-a terminat in asternuturi si ranile inca mai sunt deschise si in ziua de azi.
Ai grija sa nu te frigi la fund. O sa te doara

M-am intors la voi...din dragoste, se intelege
Inainte de a continua povestea(daca mai e cineva interesat s-o citeasca) voi raspunde la cateva intrebari
Mai ales Selinei...
Nu e greu sa visezi, cand asta iti doresti.
E minunat sa poti visa, e pe gratis si fara obligatii reale.
Sotul meu...e un om minunat, il iubesc foarte mult...doar ca se mai plictiseste si el...ca orice om.Da...inca mai suntem casatoriti, pentru ca ne iubim si ne respectam.Viata pe net nu prea are legatura cu realitatea, pentru mine, cel putin...
Povestea mea, a inceput si a ramas pe net, fara sa deranjeze pe nimeni, sper.
Chiar si asa, a fost ceva de neuitat